Modificarile survenite in ultimii doi ai in Codul Silvic din Romania au generat o scumpire exagerata a lemnului de foc, pretul cestuia atingand in prezent si 600 lei in judetele din sudul tarii.
Insa, pretul exagerat pus pe combustibilul solid folosit in incalzirea gospodariilor din mediul rural este in masura sa doboare si firmele din industria de exploatare si cea de prelucrare a lemnului, dupa cum au precizat vorbitorii prezenti la forumul “Criza lemnului de foc. Criza de resursa in industria lemnului” organizat de Fordaq.
Absenta oricarei politici publice in eficientizarea consumului de carburanti pentru incalzirea locuintelor, institutiilor si spatiilor publice din tara atrage dupa sine un consum exagerat de material lemnos, aproximativ 18 milioane metri cubi, iar restrictiile puse operatorilor din domeniu, ca si reducerea impoorturilor de lemn cu 30%, ca urmare a interzicerii dee catre Kiev a exporturilor de lemn din Ucraina nu au facut decat sa genereze o crestere cu 400% a pretului la lemnul de foc, fata de pretul practicat pe metru cub acum 4-5 ani.
Trasi pe dreapta
“Zilele trecute am asistat la o licitatie Romsilva in Mures, unde pretul mediu pe metru cub a fost de 290 de lei. Practic, firmele au ajuns sa liciteze la un plafon situat la limita profitabilitatii.
Modificaruile Codului Silvic sunt gresite, iar pretul il suporta populatia si firmele din industrii conexe. Pretul lemnului de foc, dupa cum am spus, ajunge la 500-600 de lei/mc in sudul tarii, iar pretul busteanului de gater este de 400 lei/mc. Automat ca lemnul destinat prelucrarii va fi vandut ca lemn de foc.
Restrictiile si suprareglementarea in domeniul silvic au dus la disparitia firmelor mici din exploatare, iar ca urmare, peste 1,2 milioane hectare de proprietati forestiere mici, aflate in proprietate privata, care ar putea aduce in piata 4-5 milioane mc de material lemnos, raman neexploatate, firmele mari ramase pe piata nefiind interesate de exploatarea acestor parcele”, explica inginerul Catalin Tobescu, reprezentant Fordaq Romania si gazda a forumului.
Problemele au fost evidentiate atat de reprezentanti ai mediului academic, dar si de cei ai unor asociatii a producatorilor de mobila. “Din 2009 si pana in 2016 am avut o perioada in care vanzarile, inclusiv exportul, au crescut cu 7-8 procente anual, ajungand la finalul anului trecut un sold export/import de 1,6 miliarde lei. Anul acesta inregistram o stagnare, dupa primele 8 luni cresterea sectorului fiind de doar 0,8%, ca urmare a disparitiei de pe piata a lemnului importat din Ucraina, 33% din consumul intern, dar si ca urmare a cresterii pretului la material lemnos cu aproape 40% fata de sfarsitul anului trecut. A scazut productia si au scazut si exporturile de mobila.
In schimb, ne confruntam cu o situatie contradictorie: pe masura ce importurile de lemn au scazut, Romania raporteaza o crestere a exportului de lemn bustean de 60%”, reclama Aurica Sereny, presedintele Asociatiei Romane a Producatorilor de Mobila.
Concluzia sumbra trasa de aceasta este ca efectele vor fi devastatoare pentru firmele din sector, iar opinia sa este completata de Catalin Tobescu: “Industria mobilei se duce in cap. Firmele mici sunt decapitalizate. Primele 17 firme din industria de prelucrare a lemnului raporteaza pierderi care le duc capitalul in zona negativa”.
Haos guvenamental
Sub ultimele trei administratii centrale, sectorul silvic a fost pasat, tras, rupt si jumulit de interesele-i firesti de la un minister la altul, algoritmul USL din 2012 stand in mare parte la baza acestei anomalii administrative. In acest moment, soarta padurilor Romaniei se discuta pe culoarele a trei ministere diferite, fara ca drumurile decidentilor sa se intersecteze prea mult.
Astfel, Ministerul Apelor si Padurilor, cel al Mediului si Ministerul Agriculturii sunt responsabile in acelasi timp de deciziile alambicate care dicteaza evolutia sectorului silvicultura si a industriilor conexe acestuia. Responsabilitatile sunt diferite, unii decidenti avand painea si cutitul din punct de vedere al repartitiei fondurilor bugetare, altii avand doar arcina de a se juca cu nervii operatorilor economici din sector prin masuri excesive de reglementare a politicilor publice.
Chestiunea a fost bine punctata si de prof.dr. ing. Bogdan Popa, cadru universitar la Facultatea de Silvicultura a Universitatii din Brasov si consultant pentru Romania al Bancii Mondiale pe politici si programe din domeniu.
Punctele sensibile trasate de acesta se refera la competenta decidentilor din sfera politico-administrativa, lipsa unei viziuni clare, lipsa de trasparenta si integrarea cros-sectoriala a politicilor publice si absenta oricarui interes in raportarea la programele de inovatie si cercetare din tarile dezvoltate.
“Habar nu avem ce trebuie sa facem. Pana acum 20 de ani am avut un sistem bun de gestionare a fondului silvic, dar nu am reusit sa il reformam. La ora asta avem cel mai restrictiv sistem din lume de control al transportului de material lemnos, dar datele colectate de stat nu se intorc inapoi sub forma unor analize clare. Nu stim ce esenta de lemn se cauta in piata, nu avem un pret de referinta, practic nu stim mai nimic din datele pe care le colecteaza institutiile de stat.
Ce sa mai spun de ineficienta statului? Saptamana trecuta eram la Bruxelles la o sesiune de discutii pe teme de cercetare in silvicultura si exploatarea lemnului. Toti reprezentantii celorlalte tari erau mana in mana cu eupralamentarii lor si discutau, faceau lobby pentru programe ce se vor implementa dupa 2020. Din 42 de astfel de intalniri, Romania a participat doar la 3”, arata profesorul Popa.
Efectele politicilor haotice aplicate in ultima perioada afecteaza pana si Romsilva, directorul general Ciprian Pahontu recunoscand ca 2018 va fi un an al provocarilor pentru regia de stat, prin prisma lucrarilor pe care trebuie se le deruleze cu forte proprii sau prin contractarea unor firme cu licenta de exploatare a lemnului.
